Revista Romana de ADR (Alternative Dispute Resolution) nr. 1/2012
Code:2284-6123
|
Rating:
Descriere
Prin lansarea revistei de fata, echipa editoriala si-a propus realizarea unui cadru deschis cercetării şi comunicării de idei din domeniul alternativelor la justiţia clasică, în măsură să dezvolte interesul publicului spre lucrări ce ar putea contribui la progresul justiţiei într-o etapă în care ineficienţa instituţională face necesară implicarea fiecăruia dintre noi.
Revista Romana de ADR (Alternative Dispute Resolution) nr. 1/2012
Autor | Autori:
Dragos Radulescu
Publicat de:
Editura Nomina Lex
Colectia:
Reviste / Publicatii periodice
Data aparitiei:
Martie, 2012
Formatul:
Academic, Brosat
Numar de pagini:
160 lei
5by Administrator Libraria LexMag.ro, 10 Aug 2012
Revista Romana de ADR (Alternative Dispute Resolution) nr. 1/2012
Revista Română de Alternative Dispute Resolution are ca obiectiv promovarea specialiştilor, a tinerilor cercetători şi a lucrărilor acestora spre atenţia unui public avizat, naţional şi internaţional, prin plasarea revistei în baze de date internaţionale, în măsura în care se dovedeşte a fi un produs cu un conţinut ştiinţific ridicat.
Ediţia de faţă cuprinde: Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011; Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil; Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (Integral); Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Integral); Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (Integral); Index alfabetic.
Numarul 2 al revistei cuprinde o serie de articole interesante axate in principal pe mediere, avandu-se in vedere modificarile legislative survenite prin recenta Lege nr. 115/2012 care modifica cadrul legal in materie.
In afara articolelor despre mediere, se remarca din punct de vedere al continutului, articolul d-nei notar pulic Daniela Negrila care, în cadrul articolului "Dreptul la mostenire al sotului supravietuitor", analizează ceea ce Noul Cod civil recunoaşte soţului supravieţuitor în materie succesorală ca pe un ansamblu de drepturi, iar nu ca pe un drept singular. Viziunea este una completă şi complexă, rezultată din întreaga economie a legii care plasează soţul supravieţuitor pe o poziţie privilegiată.
Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (actualizată 2012);
Hotărârea Consiliului de Mediere nr. 12 din 7 septembrie 2007 pentru aprobarea Standardului de formare a mediatorului (actualizată 2012);
Codul de Etică şi Deontologie Profesională a Mediatorilor;
Codul European de Conduită pentru Mediatori;
Ghid pentru organizarea şedinţei de informare privind medierea;
Proces verbal de informare (model); Ghid de parcurgere a procedurii de autorizare
Cerere de autorizare mediator;
Cerere pentru înscrierea în Tabloul Mediatorilor;
Declaraţie pe propria răspundere cu privire la înregistrarea în evidenţele fiscale a activităţii de mediere şi a formei de exercitare a profesiei de mediator;
Declaraţie pe proprie răspundere (Date care vor putea fi înscrise în Tabloul Mediatorilor);
Hotărârea Consiliului de mediere nr. 196 din 25 februarie 2012 privind modificarea taxelor percepute de Consiliul de Mediere;
Hotărârea Consiliului de mediere nr. 197 din 25 februarie 2012 privind reducerile aplicate taxelor.
Această lucrare reprezintă un studiu bilingv, fiind scris atât în limba engleză, cât şi în limba română, fiind primul studiu criminologic din România care abordează problematica medierii în domeniul penal, după intrarea în vigoare a legislaţiei privind medierea.
Prima parte analizează legislaţia privind medierea şi direcţiile de dezvoltare a practicilor de mediere conturate pe baza strategiilor iniţiate de către Consiliul de Mediere.
Particularitatea acestei cărţi este însă dată de investigaţiile sociologice prezentate în partea a doua a lucrării.
Sondajele realizate la nivelul procurorilor şi judecătorilor au permis identificarea opiniei şi atitudinilor acestor categorii profesionale asupra posibilităţii soluţionării conflictelor prin intermediul medierii, dar şi a unor factori care au determinat evoluţia lentă a aplicării medierii în domeniul penal.
Studiul exploratoriu realizat la nivelul organizaţiilor de mediere a permis evidenţierea unor practici concrete şi a unor dificultăţi întâlnite pe parcursul activităţii de către mediatori care au avut posibilitatea să experimenteze soluţionarea conflictelor penale.
Cartea oferă informaţiile necesare pentru stabilirea viitoarelor direcţii de intervenţie menite să permită accelerarea procesului de implementare a medierii în cadrul sistemului penal.
Dacă analizăm Codul civil actual, observăm că noţiunea de „familie” nu este nicăieri definită. Nici vechiul Cod al familiei nu era mai generos în această privinţă, neexistând, în textele sale, vreo definiţie a familiei. Or, faţă de importanţa socială a acestei entităţi – familia – lipsa unei definiţii legale pare a fi de neînţeles. Raportându-ne la vechea reglementare, explicaţia am putea-o găsi în complexitatea şi plurivalenţa noţiunii, aceasta neavând nevoie de o obligatorie încadrare juridică. În raport de noul Cod civil, însă, nu ne putem abţine de la a observa că lipsa unei definiţii legale a familiei poate fi, în egală măsură cu plurivalenţa noţiunii, rezultatul „crizei” pe care o constatăm actualmente în zona acestui nucleu social care este familia.
Până în anii 60 ai secolului XX negocierea era definită ca o confruntare non-violentă, între părţi care aveau poziţii contradictorii, dar interese complementare.
Odată cu apariția conceptului de negociere prin colaborare s-a trecut de la această definiție la una în care negocierea era calea de la confruntare la colaborare și în final la satisfacerea intereselor reale.
Negocierea edificatoare a încununat acest urcuș redând negocierii valoarea sa creatoare de edificii sociale, în care părțile aflate în negociere conlucrează într-un efort comun la edificarea unui acord final care în afara satisfacerii intereselor lor reale, contribuie și la crearea unei stări socio-economice general benefice.
Negocierea este inseparabilă de comunicare, fiind integral bazată pe dialog. Acesta este motivul pentru care în mare parte principiile comunicării sunt asemănătore, uneori până la identificare, cu cele ale negocierii.
(...)
To be a creative negotiator a certain ammount of grace is required, before acquiring skills through training, experience and learning. Precisely because of this grace, without which you can become a good practitioner, but never a creator one, the creative negotiator is regarded as one of the elite in business, diplomacy, social work and politics.
The creative negotiator uses the communicator tools and those of the specialist in public relations, taking into account its role as permanent representative of general interest, thus while practicing the profession maintains a truly multidisciplinary behaviour.