Libertatea de circulatie a persoanelor | Carte de: Dan Nita, Eduard Dragomir - Editura Nomina Lex

Disponibilitate: În stoc

Descriere pe scurt. Parcurgerea a peste 250 de surse bibliografice, în totalitate extrem de actuale, stilul elevat şi îngrijit al redactării şi prezentarea unei mini-secţiuni de concluzii la fiecare capitol, coroborate cu numărul impresionant de trimiteri la surse demonstrează faptul că autoarea reuşeşte să ne prezinte o lucrare extrem de valoroasă, atât sub aspectul structurii, cât şi al conţinutului şi al documentării folosite.

Lucrarea este structurata pe parcursul a doua parti.

Prima parte contine o prezentare generala, sub aspect teoretic, a principalelor noutati avute in vedere de Noul Tratat de Reforma de la Lisabona, urmand ca in partea a II-a sa fie reproduse integral atat Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), cat si Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE), consolidate conform documentului de la Lisabona.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost creată pentru a se ocupa cu un domeniu, cel al drepturilor omului, care se află în directă legătură cu viaţa de zi cu zi a omului. 

Într-un studiu elaborat de Consiliul Europei în anul 1991, se preciza că această Convenţie nu este destinată să înlocuiască sistemul naţional de protecţie a drepturilor omului, ci ea reprezintă o garanţie internaţională, care se alătură dreptului de recurs din cadrul fiecărui stat.

Aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană a drepturilor omului presupune interacţiunea şi integrarea a două sisteme juridice esenţialmente diferite. Ordinea juridică a Uniunii Europene s-a construit pe integrarea economică şi a înglobat treptat protecţia drepturilor omului. Sistemul Convenţiei a pornit de la protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, stabilind prin jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg standarde remarcabile.

Dreptul Uniunii Europene se bazează pe subsidiaritate şi pe dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în timp ce Convenţia are ca element central acţiunea individuală. După mulţi ani de dezbateri şi ezitări, aderarea Uniunii la Convenţie a devenit o certitudine după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dreptul primar al Uniunii prevede însă că aderarea se va face în anumite condiţii, dintre care se individualizează necesitatea respectării autonomiei dreptului Uniunii şi a competenţelor instituţiilor. 

EXTRAS:

(...)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea”) este organismul jurisdicţional internaţional înfiinţat pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru Înaltele Părţi contractante din Convenţie şi din Protocoalele sale. Pentru prima dată în istoria instituţiilor jurisdicţionale internaţionale, Curtea a dobândit competenţă de jurisdicţie unică, obligatorie şi permanentă nu numai cu privire la plângerile inter-statale, ci şi pentru sesizările persoanelor private – persoane fizice, organizaţii neguvernamentale sau grupuri de particulari.

(...)

Aceasta lucrare este coordonată şi prefaţată de prof. univ. dr. Augustin Fuerea si contine:

• Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene

• Protocolale, anexe, declaratii, tabele de corespondenta

• Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

EXTRAS:

(...)

Articolul 24 (ex. articolul 11 din TUE)

(1) Competenţa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună include toate domeniile politicii externe, precum şi toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună. Politica externă şi de securitate comună face obiectul aplicării unor norme şi proceduri speciale. Aceasta este definită şi pusă în aplicare de Consiliul European şi de Consiliu, hotărând în unanimitate, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusă.

Politica externă şi de securitate comună este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi de statele membre, în conformitate cu tratatele. Rolurile specifice al Parlamentului European şi Comisiei în acest domeniu sunt definite prin tratate. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă cu privire la aceste dispoziţii, cu excepţia competenţei de a controla respectarea articolului 40 din prezentul tratat şi de a controla legalitatea anumitor decizii menţionate la articolul 275 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(...)

Alaturi de valorile clasic ocrotite in perimetrul vietii private, si-au facut loc (jurisprudential – masiv; in reglementare – mai tarziu si timid) aspecte ce revendica un loc propriu: transsexualismul, domiciliul profesional, secretul comunicatiilor electronice si, de data recenta, protectia corpului, memoriei si vointei persoanei decedate. Probleme care se vadesc a fi nu doar „actualitate stringenta”, dar si chestiuni ce „ataca” filonul moral al fiintei umane.

Intre non-reglementare si justificari ample (de lege ferenda), actul juridic unilateral a primit locul cuvenit, mai ales prin consacrarea asteptata, ca sursa autonoma de obligatii. Plata are nuantele sale, cu noi accente, ca, de altfel si modalitatile obligatiilor.

Imbogatirea fara justa cauza intregeste tabloul faptelor juridice licite (surse de obligatii) care se bucura de o reglementare explicita.

Fragmente de realitate juridica, intr-un cadru legislativ nou – este ceea ce am vrut sa surprindem si sa adaugam, pe firul contributiilor doctrinare consecutive intrarii in vigoare a Codului civil. 

La confluenta dintre intern si international, dintre trecut, actualitate si perspectiva, singurele variante acceptabile sunt cele care confera realism si certitudine. Cu certitudinea perenitatii unor conceptii fundamentale, care pot fi modelate si adaptate prin vectorii consecventei, intelepciunii si echilibrului.