Fise de Procedura Penala ed. 2014. Partea Generala. Partea Speciala | Carte de M. Udroiu | Cf. Noului Cod de Procedura Penala

EXTRAS:

Lucrarea de faţă îşi propune evaluarea activităţii de judecată în ipoteza aparte, specifică în care inculpatul recunoaşte învinuirea, manifestându-şi astfel poziţia sa subiectivă faţă de faptă şi recunoscând fapta însăşi în materialitatea sa, sub toate aspectele ce alcă- tuiesc latura sa obiectivă.

O analiză completă şi corectă a temei abordate va deveni posibilă prin prezentarea unor aspecte generale privind judecata în primă instanţă, a elementelor comune, dar şi distinctive ale actualei reglementări în raport cu precedentul legislativ – acela al judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei –, precum şi a consideraţiilor de natură procesuală şi, desigur, a jurisprudenţei naţionale referitoare la această instituţie.

Prin urmare, evaluarea procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, a cercetării judecătoreşti în această ipoteză distinctă, dar şi a rezolvării acţiunii penale într-o asemenea situaţie nu poate fi realizată decât în contextul prealabil al analizei judecării în primă instanţă, respectiv al prezentării aspectelor de ordin general privitoare la desfăşurarea judecării cauzei în primă instanţă, iar un asemenea demers implică şi obligă la evidenţierea fazei procesuale a judecăţii penale, din perspectiva semnificaţiei sale aparte.

(...)

EXTRAS:

(...)

Deşi în actualul Cod de procedură penală legiuitorul nu a mai consacrat expres scopul procesului penal, considerăm că definiţia enunţată îşi păstrează valabilitatea, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2), în care este prevăzut faptul că normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi a celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

În aceste condiţii, observăm că sunt reglementate trei mari obiective ale aplicării normelor procesual penale:

1) asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare,

2) garantarea drepturilor părţilor şi a celorlalţi participanţi şi

3) respectarea legii.

Cu toate acestea, dezideratele menţionate se subsumează principalului scop al oricărui proces penal, şi anume constatarea infracţiunilor, în vederea tragerii la răspundere penală a celor care se fac vinovaţi de încălcarea legii penale, cu respectarea garanţiilor cuprinse în normele interne şi internaţionale agreate de România.

În acelaşi timp, reamintim că obiectul acestui complex de reglementări îl constituie procesul penal, în care este cuprins şi scopul acestuia.

Definiţiile date în literatura de specialitate anterioară intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală sunt apropiate de aceea formulată de noi, conţinând unele aspecte specifice.

Astfel, unii autori arată că, la procesul penal, participă părţile „ca titulare de drepturi şi obligaţii”. Sub acest aspect, apreciem că şi ceilalţi participanţi sunt titulari de drepturi şi obligaţii şi, în consecinţă, pentru simplificarea definiţiei, am renunţat la precizarea amintită.

(...)