Cosul de cumparaturi este gol.
Modalitati de participare la comiterea crimelor date in competenta instantelor penale internationale | Autor: L.A. Lascu
Code: 78-606-678-744-4
|
Rating:
Descriere
EXTRAS:
Capitolul I. Consideraţii introductive
1. Gropile comune descoperite pe teritoriul fostei Iugoslavii, exterminarea la scară a unui grup etnic din Ruanda, folosirea copiilor-soldaţi, masacrarea şi violarea populaţiei civile din mai multe ţări africane şi din diferite alte părţi ale lumii afectate de război nu numai că au oripilat comunitatea internaţională, dar au creat şi o provocare fără precedent în istoria modernă a lumii: tragerea la răspundere penală a celor mai importanţi actori politici şi militari, responsabili de comiterea acestor crime, de către instanţe penale internaţionale.
Comunitatea internaţională, Organizaţia Naţiunilor Unite şi liderii majorităţii statelor lumii au considerat că fenomenul de impunitate al celor care concep şi orchestrează crime de război, crime împotriva umanităţii, crime de agresiune şi genocid, indiferent de locul unde acestea s-ar comite, trebuie să înceteze. Organizarea unor instanţe penale de factură internaţională a fost considerată ca fiind singura modalitate viabilă pentru ca aceştia să fie traşi la răspundere, în condiţiile în care statele pe teritoriul cărora au fost comise crimele fie nu au manifestat voinţa necesară, fie nu au avut capacitatea de a organiza procese penale împotriva lor.
Principiile de drept internaţional public privind respectarea suveranităţii statelor şi neamestecul în treburile lor interne, care au fost des invocate în secolele precedente pentru a justifica neimplicarea comunităţii internaţionale în judecarea acestor fapte, nu mai pot fi invocate cu succes în prezent. Aceste crime sunt caracterizate de o gravitate extremă şi afectează valorile umanităţii la un nivel ce depăşeşte frontierele unui stat, fapt pentru care reacţia comunităţii se reclamă a fi una pe măsură, respectiv a nu se mărgini la ceea ce decide o autoritate internă a unui stat, atunci când aceasta fie nu poate, fie nu doreşte să înfăptuiască actele de justiţie care se impun.
(...)
- Producator: Editura Hamangiu
Cuprins
Capitolul I. Consideraţii introductive
Capitolul al II-lea. Caracteristicile justiţiei penale internaţionale
Secţiunea 1. Crima internaţională – obiectul justiţiei penale internaţionale
Secţiunea a 2-a. Caracteristici distincte ale crimelor internaţionale „stricto sensu”
§1. Conflictul armat intern sau internaţional
§2. Obiectul juridic
§3. Caracterul complex
§4. Forme de pluralitate
Secţiunea a 3-a. Aspecte privind competenţele instanţelor penale internaţionale
§1. Competenţa materială
1.1. Crima de genocid
1.2. Crimele împotriva umanităţii
1.3. Crimele de război
§2. Competenţa personală a instanţelor penale internaţionale
§3. Competenţele ratione loci şi ratione temporis ale instanţelor penale internaţionale
§4. Alte aspecte privind competenţele instanţelor penale internaţionale: concurenţa cu jurisdicţiile penale naţionale şi aplicarea principiului ne bis in idem_
Secţiunea a 4-a. „Nulla poena sine culpa”, „nullum crimen sine lege” – principii de bază pentru tragerea la răspundere penală individuală în cadrul instanţelor penale internaţionale
Secţiunea a 5-a. Precizări terminologice privind modalităţile de participare la comiterea crimelor de competenţa instanţelor penale internaţionale
§1. Influenţa doctrinelor penale common law, franceză şi germană asupra conceptelor adoptate în dreptul internaţional penal
§2. Diferenţe doctrinare privitoare la conceptul de „participaţie”
Capitolul al III-lea. Clasificarea modalităţilor de participare la comiterea crimelor
Secţiunea 1. Definirea noţiunii de „comitere” în jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc
Secţiunea a 2-a. Modalităţi „principale” şi „derivate” de participare la comiterea crimelor
Secţiunea a 3-a. Criteriile de clasificare a modalităţilor de participare la comiterea de crime
§1. Criterii tradiţionale de clasificare: „modelul monist” versus „modelul dualist”
§2. Criterii moderne de clasificare în contextele sistemice de comitere a crimelor
2.1. Naturalist versus normativ
2.2. Individual versus sistemic
2.3. Modelul orientat spre diferenţiere la atribuirea răspunderii penale versus modelul orientat spre diferenţiere la individualizarea pedepsei_
2.4. Parte generală versus parte specială
2.5. Modelul imputaţiei_
2.6. Modelul supervizării
2.7. Modelul conspiraţiei
2.8. Modelul „responsabilităţii colective”
2.9. Concluzii
Capitolul al IV-lea. Modalităţi principale de participare la comiterea crimelor date în competenţa instanţelor penale internaţionale
Secţiunea 1. Comiterea directă
Secţiunea a 2-a. Comiterea indirectă
§1. Consideraţii teoretice
§2. Comiterea indirectă în jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc
§3. Comiterea indirectă în Statutul C.P.I.
3.1. Aspecte privind reglementarea conceptului de „comitere indirectă” în Statutul C.P.I.
3.2. Incidenţa teoriei Roxin privind participaţia penală în practica judiciară a C.P.I.
3.3. Elemente de natură obiectivă şi subiectivă ale comiterii indirecte
3.3.1. Ipoteza „agenţilor inocenţi”
3.3.2. Ipoteza autorului din spatele autorilor
3.3.3. Formula standard a coautoratului indirect
3.3.4. Formula atipică a coautoratului indirect 120 §4. Concluzii
Secţiunea a 3-a. Participarea la o întreprindere criminală comună (I.C.C.)
§1. Concepte-premisă pentru adoptarea întreprinderii criminale comune
1.1. Planul comun
1.2. Organizaţia criminală
1.3. Conspiraţia
§2. Istoricul adoptării întreprinderii criminale comune
§3. Modalităţile întreprinderii criminale comune
3.1. Varianta de bază a întreprinderii criminale comune (I.C.C. I)
3.2. Varianta sistemică a întreprinderii criminale comune (I.C.C. II)
3.3. Varianta extinsă a întreprinderii criminale comune (I.C.C. III)
3.4. Elemente comune şi diferenţiate în conţinutul constitutiv al celor trei modalităţi ale întreprinderii criminale comune
3.5. Evoluţia întreprinderii criminale comune în jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc
3.5.1. Cazul Krstić_
3.5.2. Cazul Brđanin
3.5.3. Cazul Kvočka
3.5.4. Alte cazuri relevante în ce priveşte caracteristicile unei întreprinderi criminale comune
3.6. Întreprinderea criminală comună în Statutul C.P.I.
Secţiunea a 4-a. Particularităţile elementului „mens rea” la comiterea crimei de genocid prin participarea la o întreprindere criminală comună
Capitolul al V-lea. Modalităţi derivate de participare la comiterea crimelor
Secţiunea 1. Consideraţii introductive
Secţiunea a 2-a. Aspecte de ordin procedural privind încadrarea juridică alternativă a modalităţilor de participare la comiterea crimelor
Secţiunea a 3-a. Aspecte privind reglementarea modalităţilor derivate de comitere a crimelor
Secţiunea a 4-a. Planificarea
Secţiunea a 5-a. Ordonarea
Secţiunea a 6-a. Instigarea
Secţiunea a 7-a. Complicitatea
Capitolul al VI-lea. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor – concept de răspundere penală individuală asociat pluralităţii de făptuitori
Secţiunea 1. Consideraţii introductive
Secţiunea a 2-a. Reglementarea materiei răspunderii superiorului pentru faptele subordonaţilor în statutele instanţelor penale internaţionale
Secţiunea a 3-a. Înţelesul noţiunilor de „comandant”, „superior ierarhic”, „şef militar”
Secţiunea a 4-a. Istoricul răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa statelor şi a curţilor penale cu caracter internaţional
§1. Acuzarea Kaizerului german Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen pentru crimele comise de militarii germani pe timpul Primului Război Mondial – un debut nefericit al doctrinei răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor
§2. Cazul Yamashita – primul caz de condamnare a unui comandant pentru crimele comise de subordonaţi şi primele controverse privind această modalitate de tragere la răspundere penală
§3. Aspecte privind jurisprudenţa Tribunalelor Militare Internaţionale de la Nürnberg şi Tokyo în materia răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor
3.1. Tribunalul Militar de la Nürnberg
3.2. Tribunalul Militar de la Tokyo
§4. Incidenţa conceptului de răspundere a superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa postbelică a statelor_
4.1. Cazul Medina din S.U.A.
4.2. Cazul Kafr Qasim din Israel
4.3. Masacrul din tabăra de refugiaţi palestinieni din Sabra şi Shatila
Secţiunea a 5-a. Aspecte privind jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc în materia răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor
§1. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa T.I.P.F.I.
1.1. Sfera de cuprindere a subiecţilor activi
1.2. Conţinutul elementului „actus reus”
1.2.1. Natura „obligaţiei” superiorului de a preveni sau pedepsi comiterea crimelor
1.2.2. Aspecte privind „omisiunea” superiorului
1.3. Conţinutul elementului „mens rea”
§2. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa T.I.P.R.
Secţiunea a 6-a. Conceptul răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor în lumina reglementărilor din Statutul Curţii Penale Internaţionale
§1. Dezbateri controversate, negocieri extinse şi compromisuri în procesul de definirea a conceptului din cuprinsul art. 28 al Tratatului de la Roma
§2. Conţinutul elementului „actus reus”
§3. Conţinutul elementului „mens rea”
Capitolul al VII-lea. Concluzii
Secţiunea 1. Întreprinderea criminală comună şi comiterea indirectă – modalităţile principale de participare la comiterea crimelor
§1. Întreprinderea criminală comună
§2. Comiterea indirectă
Secţiunea a 2-a. Modalităţile derivate de participare la comiterea de crime
Secţiunea a 3-a. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor
Secţiunea a 4-a. Aspecte privind compatibilizarea modalităţilor de participare la comiterea de crime din dreptul penal internaţional cu legislaţia penală românească
Secţiunea a 5-a. Remarci finale
Bibliografie
Index
| ISBN: | 78-606-678-744-4 |
|---|---|
| Titlul cartii: | Modalitati de participare la comiterea crimelor date in competenta instantelor penale internationale |
| Autor (i):: | Liviu-Alexandru Lascu |
| Publicat de: | Editura Hamangiu |
| Data aparitiei: | 20 Septembrie 2013 |
| Formatul: | Carte in format tiparit |
| Numar de pagini: | 352 |
by , 24 Sep 2013
Lucrarea de fata reprezinta o cercetare stiintifica valoroasa, inedita in peisajul literaturii juridice contemporane romanesti. Nu doar ineditul cercetarii ii confera originalitate, ci si analiza pertinenta a conceptelor, documentata cu trimiteri la continutul hotararilor cu valoare de precedent judiciar, urmarite de la primele cazuri rezolvate de Tribunalele Penale Internationale pentru fosta Iugoslavie si, respectiv, pentru Ruanda, pana la cele recente ale Curtii Penale Internationale. Structurand rezultatul cercetarii sale in sapte capitole, autorul a reusit sa elaboreze o monografie riguroasa, utila deopotriva teoreticienilor si practicienilor dreptului penal si procesual penal, in care analizeaza, intr-o succesiune logica si intr-un stil clar, sobru si analitic, atat probleme de ordin general privind tribunalele internationale ad-hoc si competenta Curtii Penale Internationale, cat si aspectele particulare ale modalitatilor de participare la comiterea crimelor date in competenta acestor instante.
![Anastasiu Crisu: Drept procesual penal [Sinteze de seminar, teste grila, spete]](http://www.lexmag.ro/userfiles/productthumbs/thumb_258.jpg)
|
Anastasiu Crisu: Drept procesual penal [Sinteze de seminar, teste grila, spete]Cuprins general Partea generală I. Procesul penal II. Competenţa în materie penală III. Probele şi mijloacele de probă IV. Măsurile procesuale V. Actele procesuale şi procedurale comune Partea specială I. Urmărirea penală II. Judecata III. Căile de atac IV. Executarea hotărârilor penale V. Proceduri speciale Speţe pentru studiu Bibliografie selectivă
Price:
45.00 Lei
|
|
Nulitatile in procesul penal | Carte de: Anamaria TrancaEXTRAS: 1. Nulităţile constituie sancţiuni procedurale penale, destinate să asigure respectarea principiului legalităţii ca principiu fundamental al procedurii penale. Nulităţile sunt definite ca fiind sancţiunile procedurale ce lovesc actele procedurale existente, care au luat fiinţă prin nerespectarea dispoziţiilor legale, prin omisiunea sau violarea formelor prescrise de lege, sau sancţiunile care decurg din neîndeplinirea actelor procedurale, potrivit legii, şi au drept efect ineficienţa acestora. Nulitatea este examinată în doctrină alături de inexistenţa actului, inadmisibilitate şi decădere, toate intrând în conţinutul noţiunii de „sancţiune procedurală penală” în sens larg. Dispoziţiile care reglementează nulitatea ca sancţiune procedurală penală se regăsesc în Titlul V, Capitolul VI, Partea generală a Codului de procedură penală, art. 197. (...)
Price:
25.00 Lei
|
|
Anastasiu Crisu: Drept procesual penal - editia a 4-a, 2013EXTRAS: (...) Comiterea unei infracţiuni obligă statul să stabilească împrejurările care au determinat-o, să-l identifice pe făptuitor, pentru a se dispune în final, dacă este cazul, aplicarea unei pedepse prevăzute de legea penală. Celui care a comis infracţiunea nu i se poate aplica o pedeapsă prevăzută de legea penală până când nu este condamnat de o autoritate judiciară, condamnare dispusă potrivit unor norme special instituite, pe care cel desemnat să le aplice este obligat să le respecte. Aplicarea pedepselor şi a altor măsuri prevăzute de legea penală este de competenţa autorităţilor pe care societatea le-a împuternicit în mod special şi care desfăşoară activităţi prin care se realizează tragerea la răspundere penală a infractorilor, conform unui interes general. Dreptul de a pedepsi se exercită prin anumite organe sau funcţii care au misiunea de a constata culpabilitatea infractorilor şi de a pronunţa pedeapsa, organe ce aparţin puterii judecătoreşti. Descoperirea infracţiunilor, identificarea şi prinderea infractorilor, strângerea şi administrarea probelor, tragerea la răspundere penală constituie o activitate complexă, desfăşurată de organele specializate ale statului, denumită proces penal (...)
Price:
97.00 Lei
|
|
Codul de procedura penala si 5 legi uzuale, actualizat: 11 septembrie 2013Editia de fata cuprinde Decizia Curtii Constitutionale nr. 206/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4145 alin. (4) din Codul de procedura penala (M. Of. nr. 350 din 13 iunie 2013). De asemenea, sunt redate, sub forma de note de subsol, modificarile si completarile aduse legilor speciale de catre Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a noului Cod de procedura penala, in vigoare de la 1 februarie 2014. Prezenta lucrare include si 5 legi uzuale referitoare la: – organizarea si functionarea D.N.A. (O.U.G. nr. 43/2002); – organizarea si functionarea D.I.I.C.O.T. (Legea nr. 508/2004); – organizarea si functionarea politiei judiciare (Legea nr. 364/2004); – executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (Legea nr. 275/2006); – cooperarea judiciara internationala in materie penala (Legea nr. 302/2004, republicata).
Price:
16.00 Lei
|
