Tratat de procedura penala. Partea generala, 2013 | Autor: Ion Neagu

EXTRAS:

22. Se va aplica retroactiv în cauzele care nu au fost definitiv judecate legea penală nouă care:

a. introduce noi măsuri de siguranţă;

b. prevede noi măsuri educative;

c. elimină unele condiţii necesare pentru dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

23. Este întotdeauna retroactivă legea prin care:

a. este stabilit un nou regim de executare a pedepsei închisorii;

b. sunt graţiate anumite infracţiuni;

c. sunt amnistiate anumite infracţiuni.

24. Legea temporară:

a. se aplică în mod obligatoriu infracţiunii săvârşite în timpul cât era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost judecată în acest interval de timp;

b. se va aplica ultraactiv şi atunci când după ieşirea ei din vigoare fapta nu mai este incriminată;

c. nu se poate aplica, după ieşirea ei din vigoare, decât în ipoteza în care este mai favorabilă decât legea în vigoare la momentul judecăţii.

25. Se va aplica legea penală veche, mai favorabilă, în cazul în care:

a. infracţiunea continuată este consumată sub puterea legii vechi şi se epuizează după intrarea în vigoare a legii noi;

b. infracţiunea progresivă a fost săvârşită sub puterea legii vechi, iar rezultatul mai grav se produce după intrarea în vigoare a legii noi;

c. legea nouă conţine variante alternative suplimentare ale elementului material al infracţiunii.

Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod defi nitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi defi nitive a sarcinilor justiţiei penale.

Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.

Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.

Ideea de competenţă trebuie dedusă din relaţia organ judiciar-funcţie. Astfel, competenţa este zona care cuprinde activitatea normală, funcţională a organului, sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fi ecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal.

Această ştiinţă - Criminalistica - se detaşează de cele juridice şi de cele ale naturii, constituindu-se totodată ca o ştiinţă de legătură între ele.

Ea foloseşte mijloace de studiu împrumutate de la ştiinţele naturii, de la ştiinţele exacte (matematica, fi zica şi chimia), dar în acelaşi timp îşi creează metode proprii de investigare, precum şi procedee tactice pentru descoperirea infracţiunilor şi dovedirea vinovăţiei infractorilor.

Editia de fata este ingrijita de conf. univ. dr., judecator Dan Lupascu.

Modificarile aduse Noului Cod au fost introduse direct in textul acestuia, pentru a oferi cumparatorului o viziune unitara asupra noii legislatii procesual penale. Legea pentru punerea in aplicare a Noului Cod de procedura penala si O.U.G. nr. 3/2014 (M. Of. nr. 98 din 7 februarie 2014) pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative sunt prezentate sub forma de extras.