Tratat de procedura penala. Partea generala, 2013 | Autor: Ion Neagu
Code:978-606-673-075-4
|
Rating:
Descriere
EXTRAS:
§ 1. Definitia procesului penal
Împotriva celor care savârsesc infractiuni, statul, prin intermediul organelor sale specializate, intervine pentru a-i sanctiona, reeduca si reda societii.
Reactia societatii fata de cei ce intra în conflict cu legea penala nu este arbitrara, ci, dimpotriva, chibzuita, amplu reglementata prin dispoziiile legii. De aceea, între savârsirea infractiunii si aplicarea unei sanctiuni penale autorului ei se situeaza procesul penal ca activitate organizata în vederea adoptarii unei solutii corespunzatoare datelor concrete ale fiecarei cauze penale.
Descoperirea infractiunilor, identificarea si prinderea infractorilor, strângerea si administrarea probelor, tragerea la raspundere penala se constituie într-o activitate complex desfasurata de catre organele specializate ale statului.
La înfaptuirea justitiei penale participas i persoanele care au drepturi si obligaiti ce decurg din savârirea infractiunii, persoane care poarta denumirea de parti, precum si alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate la rezolvarea cauzelor penale.
Fata de cele artate mai sus, definim procesul penal ca fiind activitatea reglementata de lege, desfurat de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, în scopul constatarii la timp si în mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penal.
Tratat de procedura penala. Partea generala, 2013 | Autor: Ion Neagu
In elaborarea lucrarii a fost folosit materialul legislativ, jurisprudential si documentar existent la data de 1 martie 2013. Astfel, au fost avute in vedere dispozitiile Legii nr. 202 din 25 octombrie 2010, ale Legii nr. 28 din 16 martie 2012 si ale Legii nr. 2 din 1 februarie 2013. De asemenea, lucrarea a fost intocmita in conformitate cu reglementarile noului Cod civil si ale noului Cod de procedura civila.
Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod defi nitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi defi nitive a sarcinilor justiţiei penale.
În doctrină noţiunea de acţiune în general este discutată sub două aspecte: cel al dreptului material (substanţial) şi cel al dreptului formal (procesual).
Sub aspect procesual, acţiunea penală este instrumentul juridic pus la dispoziţia celor în drept, prin intermediul căruia poate fi dedus în faţa organelor judiciare raportul juridic penal, pentru realizarea scopului legii penale. Prin folosirea in rem a acţiunii penale se declanşează acţiunea procesuală, iar prin efectuarea actelor procesuale, cu privire la folosirea in personam şi la exercitarea ei, se dinamizează activitatea organelor judiciare până la rezolvarea defi nitivă a cauzei penale.
Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.
Tratatul de fată constituie o analiză teoretică şi practică aprofundată asupra instituţiei dreptului procesual penal român, cu implicaţii deosebite în sfera relaţiilor de drept public.
Fiind chemat să asigure constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, procesul penal trebuie să contribuie, în acelaşi timp, la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Totodată, dreptul procesual penal este acela care asigură societatea că orice persoană care a săvârşit o infracţiune va răspunde potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată nu va fi trasă la răspundere penală. Cu alte cuvinte, dreptul procesual penal asigură ordinea de drept şi face să fie apărate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor. Prin procesul penal se urmăreşte, în primul rând, tragerea la răspundere penală a persoanei care a comis o infracţiune, deci rezolvarea unui conflict concret de drept penal. Scopul imediat al oricărui proces penal rezidă în constatarea infracţiunilor şi justa pedepsire a infractorilor. Legea subliniază că activitatea procesuală urmează să se desfăşoare la timp, prefigurându-se astfel operativitatea ca unul dintre principiile fundamentale ale activităţii judiciare şi în mod complet, respectiv în aşa fel încât faptele să fie cunoscute sub toate aspectele care interesează şi se impun în vederea soluţionării cauzei.
La elaborarea tratatului au fost avute în vedere numeroase surse doctrinare şi legislative. Din perspectivă legislativă, subliniem faptul că tratatul cuprinde şi modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Totodată, sunt prezentate şi numeroase hotărâri din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi elemente din practica judiciară internă.
Tratatul de faţă se adresează, în aceeaşi măsură, atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului, el fiind, totodată, deosebit de util masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi studenţilor la drept care doresc să aprofundeze cunoştinţele în materia dreptului procesual penal român.
Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.
Fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor ce s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele dau posibilitatea cunoaşterii fenomenelor din natură şi societate, în raport de nivelul cunoştinţelor şi de interesul manifestat pentru aflarea adevărului.
Ideea de competenţă trebuie dedusă din relaţia organ judiciar-funcţie. Astfel, competenţa este zona care cuprinde activitatea normală, funcţională a organului, sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fi ecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal.
De asemenea, competenţa mai este defi nită ca fi ind „abilitatea legală dată unui organ de a îndeplini anumite acte”, fi ecare organ având deci o anumită competenţă. Prin urmare, competenţa fi xează capacitatea obiectivă, fi e a unei instanţe, fi e a altor organe.
Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fi ecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.
Această ştiinţă - Criminalistica - se detaşează de cele juridice şi de cele ale naturii, constituindu-se totodată ca o ştiinţă de legătură între ele.
Ea foloseşte mijloace de studiu împrumutate de la ştiinţele naturii, de la ştiinţele exacte (matematica, fi zica şi chimia), dar în acelaşi timp îşi creează metode proprii de investigare, precum şi procedee tactice pentru descoperirea infracţiunilor şi dovedirea vinovăţiei infractorilor.
Editia de fata este ingrijita de conf. univ. dr., judecator Dan Lupascu.
Modificarile aduse Noului Cod au fost introduse direct in textul acestuia, pentru a oferi cumparatorului o viziune unitara asupra noii legislatii procesual penale. Legea pentru punerea in aplicare a Noului Cod de procedura penala si O.U.G. nr. 3/2014 (M. Of. nr. 98 din 7 februarie 2014) pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative sunt prezentate sub forma de extras.