Cultura tomatelor, ardeiului si vinetelor | Carte de Victor Popescu, Roxana Zavoianu
Code:9786066490160
|
Rating:
Descriere
Prin lucrarea de fata autorii prezinta tehnologiile de cultura la legumele din grupa „solano-fructoase” cu scopul de a oferi solutii practice pentru obtinerea unor recolte bogate si de calitate.
Din cuprins: soiuri si hibrizi, cultura in camp, solarii, sere si rasadnite. Tehnologia producerii de seminte de tomate, ardei si vinete.
1.1.Importanţa alimentară, terapeutică şi economică
1.2.Originea şi aria de răspândire
1.3.Particularităţi botanice şi biologice în relaţie cu tehnologia
1.4.Exigenţe ecologice
1.5.Soiuri şi hibrizi
1.6.Tehnologia culturii tomatelor
1.6.1.Tehnologia culturii tomatelor în câmp
1.6.2.Cultura tomatelor în solarii
1.6.3.Tehnologia culturii tomatelor în sere
1.6.4.Tehnologia culturii tomatelor în răsadniţe
1.7.Tehnologia producerii seminţelor de tomate
CAPITOLUL II - ARDEIUL
2.1. Importanţa alimentară, terapeutică şi economică
2.2.Originea şi aria de răspândire
2.3.Particularităţi botanice şi biologice în relaţie cu tehnologia
2.4.Exigenţe ecologice
2.5.Soiuri şi hibrizi
2.6.Tehnologia culturii ardeiului
2.6.1.Tehnologia culturii ardeiului în câmp
2.6.2.Cultura ardeiului în solarii
2.6.3.Cultura ardeiului în sere
2.6.4.Tehnologia culturii ardeiului în răsadniţe
2.7.Tehnologia producerii seminţelor de ardei
CAPITOLUL III - VINETELE
3.1.Importanţa alimentară, terapeutică şi economică
3.2.Originea şi aria de răspândire
3.3.Particularităţile botanice şi biologice în relaţie cu tehnologia
3.4.Exigenţe ecologice
3.5.Soiuri şi hibrizi
3.6.Tehnologia culturii vinetelor
3.6.1.Tehnologia culturii vinetelor în câmp
3.6.2.Tehnologia culturii vinetelor în solarii
3.6.3.Tehnologia culturii vinetelor în sere
3.6.4.Cultura vinetelor în răsadniţe
3.7. Tehnologia producerii seminţelor de vinete
CAPITOLUL IV- PĂPĂLĂUL
4.1.Origine şi răspândire
4.2.Particularităţi botanice şi biologice.
4.3.Exigenţe ecologice
4.4.Cultivare
4.5.Tehnologia culturii
ISBN:
9786066490160
Titlul cartii:
Cultura tomatelor, ardeiului si vinetelor
Autor (i)::
Victor Popescu, Roxana Zavoianu
Data aparitiei:
2013
Formatul:
A5
Numar de pagini:
125
5by Client, 25 Mar 2013
Cultura tomatelor, ardeiului si vinetelor | Carte de Victor Popescu, Roxana Zavoianu
Legumele solanacee, asemeni tuturor vieţuitoarelor, pe durata întregului ciclu de viaţă (începând cu sămânţa şi germenii abia apăruţi) sunt atacate de diferite organisme care le parazitează cauzându-le îmbolnăviri şi/sau distrugeri parţiale sau totale.
În prezenta lucrare vor fi descrise patru specii de ciuperci Pleurotus ce pot fi luate în cultură în prezent în ţara noastră precum şi tehnologia de cultură pentru 7 specii, pentru cultivatorii români .
Cele patru specii de Pleurotus cultivate la noi în ţară şi pentru care sunt elaborate tehnologii de cultură sunt:
- Pleurotus ostreatus (păstrăvul vânăt, păstrăvul de fag sau bureţi);
- Pleurotus florida (păstrăvul crem-roşiatic sau buretele crem-roşiatic);
- Pleurotus cornucopiae (buretele cornet, buretele galben sau cornul abundenţei);
- Pleurotus sajor-caju (păstrăvul brun sau buretele brun).
Ciupercăria poate fi o afacere mai mică sau mai extinsă, în funcţie de ceea ce se doreşte. În prezenta lucrare autoare vine cu soluţii atât pen tru marii cultivatori, dar mai ales pentru cultivatorii mici, pentru cei ce vor să cultive ciuperci în sistem clasic-gospodăresc, cu investiţii minime. Diferenţa dintre ciupercăriile clasice şi cele intensive este repzentată de suma fondurilor investite şi care determină amploarea, suprafaţa şi tehnologizarea.
O ciupercărie intensivă este o mică uzină de produc ciuperci, cu funcţionare non-stop, cu mecanizare, automatizare şi microclimat controlat pe computer. Ciupercăria nu cunoaşte pauze sau sărbători, se udă sau se recoltează şi de Revelion şi de Paşte, şi în orice duminică. Fluxul de lucru este continuu ca şi în zootehnie sau în alte ramuri cu funcţionare non-stop.
Trufele (Tuber spp.) sunt ciuperci comestibile cu un gust şi o aromă excepţionale, bogate în substanţe nutritive, minerale, vitamine şi cu steroizi care sunt feromoni sexuali.
Ciupercile comestibile constituie un produs agroalimentar foarte apreciat în arta culinară. Acest fapt se datorează în primul rând, valorii nutritive deosebite care depinde în principal, de compoziţia chimică complexă a lor.
Compoziţia chimică diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiaşi specii depinde de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care se dezvoltă, de partea carpoforului luată în consideraţie (pălărie, picior, lamele etc.), de factorii ecologici în perioada de creştere etc..
În general, compoziţia ciupercilor este alcătuită din apă (care reprezintă peste 80% din greutatea totală) şi substanţa uscată (materii organice şi minerale).
Prezentate, procentual, principalele grupe de substanţe care intră în alcătuirea ciupercilor raportate la 100 g substanţă proaspătă:
Apă: 82-92%
Substanţă uscată: 8-18% din care: substanţe organice: 7,5-16,5%: proteine: 3-6%, glucide: 1-3% si alte substanţe lipsite de azot: 2,5-5%
Lipide (grăsimi): 0,5-1%
Alte substanţe organice: 0,5-1,5%
Proteinele din ciuperci sunt asemănătoare, ca structură, cu proteinele din cazeina din lapte, albumina din ou, gliadina din boabe de grâu, fi ind alcătuite din aceiaşi aminoacizi.
Această carte este prima lucrare integrală de acest fel din ţara noastră, cu referire directă la producerea miceliului comercial de ciuperci comestibile şi medicinale dar şi cu descrierea şi a celorlalte etape intermediare până la obţinerea acestuia: prelevare de ţesut, recoltare de spori, factorii care influenţează creşterea miceliului, preparare de medii de cultură sau de laborator, inocularea şi transferul miceliului pe mediul de cultură, obţinere de culturi pure, de inocul ş.a.
Alături de tehnologia de obţinere a miceliului în sistem intensiv este abordată pentru prima dată şi metoda obţinerii miceliului în sistem gospodăresc sau casnic, pentru amatorii şi iubitorii de ciuperci.
Prezenta lucrare se doreşte a trage şi un semnal de alarmă ce s-ar putea să ajungă la cunoştinţa investitorilor, precum că în ţara noastră nu există o staţie de produs miceliu comercial cu tehnologie de ultimă generaţie.
Lucrarea cuprinde 7 capitole, ultimul fiind dedicat descrierii şi prezentării principalelor tulpini şi hibrizi de ciuperci cultivate ca specii comestibile şi/sau medicinale. S-au prezentat hibrizi din 5 specii de Agaricus, din 10 specii de Pleurotus, alături de Lentinus edodes sau shiitake şi din alte aproape 20 de specii de ciuperci, cu provenienţă din diferite ţări europene, asiatice sau americane.
Editura Gramen impreuna cu Editura Nomina Lex reunesc in cadrul acestui pachet promotional 6 carti scrise de singurul specialist roman in domeniu - Dr. ing. Ioana Tudor - ce contin o baza de documentare utila acelora care vor sa porneasca o afacere in domeniul ciupercilordar si acelora care desfasoara deja activitati in acest domeniu.
Comandand acest pachet veti primi acum la un pret promotional (35 % REDUCERE) urmatoarele lucrari in format tiparit:
1. Miceliul de ciuperci. Ghid de producere a miceliului in sistem intensiv si clasic, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Gramen, Bucuresti, 2012 (Pret de coperta: 39 Lei);
2. Cultura ciupercilor pentru incepatori, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 23 Lei);
3. Cultura ciupercilor Pleurotus, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 22 Lei);
4. Trufele - O afacere profitabila pe termen lung, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 20 Lei);
5. O nouă afacere profitabilă cu ciuperci: Cultura Shiitake - lentinus edodes, ciuperca longevităţii. Ghid practic pentru începători şi avansaţi, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 45 Lei);
6. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 17 Lei).
Prin modul de prezentare, lucrarea de faţă îşi propune să răspundă la cele mai frecvente semne de intrebare puse de cultivatorii şi iubitorii de flori cu privire la cultura trandafirului pentru flori taiate in spatii protejate, tipurile de constructii pentru realiyarea acestei culturi, cultura trandafirului in gradina si parc.
Cartea poate fi de un ajutor preţios pentru cultivatorul de trandafiri, îmbinând astfel frumosul cu utilul.
Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.
Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime. Nu este necesar un spaţiu pretenţios, deoarece o crescătorie de 400-500 de prepeliţe, poate fi amenajată într-un spaţiu de numai câţiva metri pătraţi (într-un grajd, într-o boxă existentă în casă, pe un coridor, pe o verandă), însă, condiţiile obligatorii care trebuiesc îndeplinite sunt legate de existenţa unei temperaturi relativ constante şi de lipsa zgomotelor şi a curenţilor.
Arborele de cafea este părticică a naturii ca şi fiecare om, pasăre, fluture, râu, piatră etc. şi ne-a fost dăruit de Dumnezeu spre folosire. Nouă ne revine doar menirea ca, prin puterea judecăţii, să stabilim ce, cât, unde şi cum ne este de ajutor. Seminţele fructelor sale au ajuns să fie cunoscute din vremuri îndepărtate pentru că fiertura revigora organismul, îndepărtând oboseala şi somnul. Cu timpul, au fost studiate, analizate, s-a aflat ce conţin şi ce alte efecte au.
Această lucrare se doreşte a veni în sprijinul celor ce recoltează ciuperci din flora spontană pentru a putea evita greşelile şi confuziile inerente. Nu este o lucrare pentru micologii specializaţi, nu abordează detaliile ce ţin de expunerea la microscopul optic, electronic sau cu baleaj a unor părţi componente ale ciupercilor. Se face referire la părţile componente ce se pot observa cu ochiul liber, formă, culoare, gust, consistenţă, miros, reacţie la atingere, rupere sau tăiere etc.
În librării au mai apărut lucrări cu prezentarea de specii de ciuperci, însă acestea nu erau specii ce cresc în ţara noastră, deci erau lucrări traduse, iar prezenta carte se doreşte a veni în sprijinul culegătorului şi consumatorului autohton. De aceea am încercat să prezint cele mai importante specii de ciuperci comestibile, toxice şi fără valoare alimentară din ţara noastră şi cu marea diversitate de denumiri populare în funcţie de zona geografică.
Lucrarea de faţă vizează în mod direct creşterea păsărilor şi, în mod special, a efectivelor de găini outoare, şi are ca obiectiv să ofere informaţii legale atât vechilor fermieri, cu experienţă în domeniu, dar şi celor ce se află la început de drum în acest domeniu şi nu cunosc standardele naţionale şi europene privind creşterea gainilor outoare.
În aceeaşi măsură lucrarea de faţă constituie un ghid normativ deosebit de util pentru aceia care au în vedere începerea unei afaceri în acest domeniu şi realizarea unor proiecte cu finanţare din fonduri europene nerambursabile.
Despre miere s-a scris şi se vor mai scrie multe lucrări, mai ales în zilele noastre odată cu descoperirea de aparatură performantă când se vor atribui produselor stupului şi alte virtuţi medicinale faţă de cele cunoscute deja. Pentru a obţine un litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar. Mai adăugăm şi faptul că pentru a aduna 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 până la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000 indivizi) pot produce 1 kg de miere pe zi. Mierea este singurul produs din lume ce nu a putut fi obţinut în mod artificial în laborator.
Avicultura mondială, inclusiv cea din ţara noastră, a repurtat în ultimii ani succese remarcabile în creşterea puilor de carne. Desigur, fiecare ţară are o tradiţie proprie de creştere a puilor, vârsta şi greutatea la tăiere fiind diferite. Industria avicolă se adaptează la preferinţele cumpărătorilor şi în acelaşi timp influenţează gustul consumatorilor. Cu toate că există astfel de diferenţe de la o ţară la alta, în contextul în care România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, producătorii noştri sunt obligaţi să respecte pe de o parte legislaţia naţională în domeniu, iar pe de altă parte liniile directoare impuse prin legislaţia Uniunii Europene. În acest context lucrarea de faţă se vrea a veni în sprijinul avicultorilor, fie ei cu experienţă în domeniu sau chiar la început de drum, ajutându-i să aibăm acces rapid la cele mai importante norme.