Revista Romana de ADR (Alternative Dispute Resolution) nr. 2/2012

Prin lansarea revistei de fata, echipa editoriala si-a propus realizarea unui cadru deschis cercetării şi comunicării de idei din domeniul alternativelor la justiţia clasică, în măsură să dezvolte interesul publicului spre lucrări ce ar putea contribui la progresul justiţiei într-o etapă în care ineficienţa instituţională face necesară implicarea fiecăruia dintre noi.

Cuprinde:

Această lucrare reprezintă un studiu bilingv, fiind scris atât în limba engleză, cât şi în limba română, fiind primul studiu criminologic din România care abordează problematica medierii în domeniul penal, după intrarea în vigoare a legislaţiei privind medierea.

Prima parte analizează legislaţia privind medierea şi direcţiile de dezvoltare a practicilor de mediere conturate pe baza strategiilor iniţiate de către Consiliul de Mediere.

Particularitatea acestei cărţi este însă dată de investigaţiile sociologice prezentate în partea a doua a lucrării.

Sondajele realizate la nivelul procurorilor şi judecătorilor au permis identificarea opiniei şi atitudinilor acestor categorii profesionale asupra posibilităţii soluţionării conflictelor prin intermediul medierii, dar şi a unor factori care au determinat evoluţia lentă a aplicării medierii în domeniul penal.

Studiul exploratoriu realizat la nivelul organizaţiilor de mediere a permis evidenţierea unor practici concrete şi a unor dificultăţi întâlnite pe parcursul activităţii de către mediatori care au avut posibilitatea să experimenteze soluţionarea conflictelor penale.

Cartea oferă informaţiile necesare pentru stabilirea viitoarelor direcţii de intervenţie menite să permită accelerarea procesului de implementare a medierii în cadrul sistemului penal.

EXTRAS:

(...)

I.2 Principiile negocierii

Până în anii 60 ai secolului XX negocierea era definită ca o confruntare non-violentă, între părţi care aveau poziţii contradictorii, dar interese complementare.

Odată cu apariția conceptului de negociere prin colaborare s-a trecut de la această definiție la una în care negocierea era calea de la confruntare la colaborare și în final la satisfacerea intereselor reale.

Negocierea edificatoare a încununat acest urcuș redând negocierii valoarea sa creatoare de edificii sociale, în care părțile aflate în negociere conlucrează într-un efort comun la edificarea unui acord final care în afara satisfacerii intereselor lor reale, contribuie și la crearea unei stări socio-economice general benefice.

Negocierea este inseparabilă de comunicare, fiind integral bazată pe dialog. Acesta este motivul pentru care în mare parte principiile comunicării sunt asemănătore, uneori până la identificare, cu cele ale negocierii.

(...)

To be a creative negotiator a certain ammount of grace is required, before acquiring skills through training, experience and learning. Precisely because of this grace, without which you can become a good practitioner, but never a creator one, the creative negotiator is regarded as one of the elite in business, diplomacy, social work and politics.

The creative negotiator uses the communicator tools and those of the specialist in public relations, taking into account its role as permanent representative of general interest, thus while practicing the profession maintains a truly multidisciplinary behaviour.

(...)