Ideea de competenţă trebuie dedusă din relaţia organ judiciar-funcţie. Astfel, competenţa este zona care cuprinde activitatea normală, funcţională a organului, sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fi ecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal.
De asemenea, competenţa mai este defi nită ca fi ind „abilitatea legală dată unui organ de a îndeplini anumite acte”, fi ecare organ având deci o anumită competenţă. Prin urmare, competenţa fi xează capacitatea obiectivă, fi e a unei instanţe, fi e a altor organe.
Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fi ecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.
Competenta in materie penala. Aspecte teoretice si jurisprudenta in materie
Autor | Autori:
Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru
Publicat de:
Editura Nomina Lex
Colectia:
Biblioteca Avocatului
Data aparitiei:
2010
Formatul:
A5, Mod de legare: Brosat
Numar de pagini:
219
5by Administrator Librarie Online LexMag.ro, 10 Aug 2012
Competenta in materie penala. Aspecte teoretice si jurisprudenta
Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fiecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.
Cu alte cuvinte, a stabili competenţa unei instanţe în materie penală, înseamnă a determina care sunt cauzele pe care ea le poate judeca.
Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.
DREPT PROCESUAL PENAL. Sinteze pentru pregatirea examenului de admitere si definitivare in profesia de AVOCAT (Autori: Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Palita) - Editia a III-a, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2011.
DREPT PENAL. Sinteze pentru pregatirea examenului de admitere si definitivare in profesia de avocat (Autori: Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Paliță) - Editia a III-a, Editura Nomina Lex, București, 2011.
Tratatul de fată constituie o analiză teoretică şi practică aprofundată asupra instituţiei dreptului procesual penal român, cu implicaţii deosebite în sfera relaţiilor de drept public.
Fiind chemat să asigure constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, procesul penal trebuie să contribuie, în acelaşi timp, la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Totodată, dreptul procesual penal este acela care asigură societatea că orice persoană care a săvârşit o infracţiune va răspunde potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată nu va fi trasă la răspundere penală. Cu alte cuvinte, dreptul procesual penal asigură ordinea de drept şi face să fie apărate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor. Prin procesul penal se urmăreşte, în primul rând, tragerea la răspundere penală a persoanei care a comis o infracţiune, deci rezolvarea unui conflict concret de drept penal. Scopul imediat al oricărui proces penal rezidă în constatarea infracţiunilor şi justa pedepsire a infractorilor. Legea subliniază că activitatea procesuală urmează să se desfăşoare la timp, prefigurându-se astfel operativitatea ca unul dintre principiile fundamentale ale activităţii judiciare şi în mod complet, respectiv în aşa fel încât faptele să fie cunoscute sub toate aspectele care interesează şi se impun în vederea soluţionării cauzei.
La elaborarea tratatului au fost avute în vedere numeroase surse doctrinare şi legislative. Din perspectivă legislativă, subliniem faptul că tratatul cuprinde şi modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Totodată, sunt prezentate şi numeroase hotărâri din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi elemente din practica judiciară internă.
Tratatul de faţă se adresează, în aceeaşi măsură, atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului, el fiind, totodată, deosebit de util masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi studenţilor la drept care doresc să aprofundeze cunoştinţele în materia dreptului procesual penal român.
Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.
Fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor ce s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele dau posibilitatea cunoaşterii fenomenelor din natură şi societate, în raport de nivelul cunoştinţelor şi de interesul manifestat pentru aflarea adevărului.
67. In cazul in care administratorul unei societati comerciale cumpara de pe piata neagra o factura fictiva completata numai cu rubricile furnizor, semnatura si stampila furnizorului, iar apoi la dictarea sa, un angajat al societatii o completeaza atestand, fara stiinta, achizitionarea unor bunuri, pe care administratorul nu le cumparase, se va retine in sarcina administratorului:
a. instigare la infractiunea de fals material in inscrisuri sub semnatura privata;
b. participatie improprie la infractiunea de fals material in inscrisuri sub semnatura privata;
c. fapta nu este prevazuta de legea penala.
Raspuns corect: c)
(...)
71. In cazul asocierii pentru savarsirea de infractiuni nu este posibila:
a. instigarea la constituirea unei asocieri infractionale;
b. complicitatea prin sprijinirea asocierii infractionale;
c. instigarea la sprijinirea asocierii infractionale.
Art. 11.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. Când se constată existenţa vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:
1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu există învinuit în cauză; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)e), când există învinuit sau inculpat în cauză; c)[1] încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)h), i 1 ) şi j), când există învinuit sau inculpat în cauză.
2. În cursul judecăţii instanţa pronunţă: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)j). [1] Lit. c) de la pct. 1 al art. 11 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 2 din Legea nr. 356/2006. Art. 11
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XXVII/2006 (M. Of. nr. 190 din 20 martie 2007) cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) teza a IIa din Codul de procedură penală, referitoare la exprimarea acordului de voinţă al părţilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a statuat:
„Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice”.
Împotriva celor care savârsesc infractiuni, statul, prin intermediul organelor sale specializate, intervine pentru a-i sanctiona, reeduca si reda societii.
Reactia societatii fata de cei ce intra în conflict cu legea penala nu este arbitrara, ci, dimpotriva, chibzuita, amplu reglementata prin dispoziiile legii. De aceea, între savârsirea infractiunii si aplicarea unei sanctiuni penale autorului ei se situeaza procesul penal ca activitate organizata în vederea adoptarii unei solutii corespunzatoare datelor concrete ale fiecarei cauze penale.
Descoperirea infractiunilor, identificarea si prinderea infractorilor, strângerea si administrarea probelor, tragerea la raspundere penala se constituie într-o activitate complex desfasurata de catre organele specializate ale statului.
La înfaptuirea justitiei penale participas i persoanele care au drepturi si obligaiti ce decurg din savârirea infractiunii, persoane care poarta denumirea de parti, precum si alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate la rezolvarea cauzelor penale.
Fata de cele artate mai sus, definim procesul penal ca fiind activitatea reglementata de lege, desfurat de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, în scopul constatarii la timp si în mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penal.
Jurisprudenta comentata in materia achizitiilor publice. Vol. IV | Autor: Dumitru-Daniel Serban, asemenea celor trei volume precedente, reuneste, intr-o forma concisa, fondul reprezentativ de practica judiciara in domeniul achizitiilor publice, caracterizat eminamente de „puterea prestigiului” si deloc de „prestigiul puterii”, dupa cum sugestiv se exprima un renumit profesor clujean.
Aceasta lucrare este recomandata acelora care sunt implicati in derularea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitie publica, din partea autoritatilor contractante sau a operatorilor economici, precum si, mai ales, acelora a caror activitate vizeaza etapa litigioasa aferenta atribuirii respectivelor contracte.
De asemenea, datorita rolului sau didactic, este utila si cursantilor programului de studii universitare de master „Achizitii publice, concesiuni, parteneriat public-privat”, organizat de Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti.