Dreptul persoanelor este important nu numai pentru ca guverneaza si protejeaza omul, dar si pentru ca este implicat in toate celelalte ramuri ale dreptului: persoana este „inima” tuturor activitatilor juridice. Nu intamplator – dupa modelul lui Justinian – codurile moderne se deschid cu Dreptul persoanelor.
Prin acest curs universitar este prezentata materia persoanelor din perspectiva noului Cod civil, astfel cum a intrat in vigoare de la 1 octombrie 2011. Se are in vedere corpul uman (inclusiv prelevarea si transplantul de organe), drepturile personalitatii, inclusiv mult invocatul drept la respectarea vietii private, capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, identificarea si ocrotirea persoanei fizice, precum si persoana juridica.
Ovidiu Ungureanu este profesor universitar, fost decan al Facultatii de Drept – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar Cornelia Munteanu este lector universitar la aceeasi facultate.
Drept civil. PERSOANELE in reglementarea Noului Cod civil
Autor (i)::
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Ungureanu
Publicat de:
Editura Hamangiu
Colectia:
Carte universitara
Data aparitiei:
Ianuarie, 2013
Formatul:
Academic, Carte Brosata
Numar de pagini:
340
5by Administrator Librarie online, 02 Feb 2013
Drept civil. PERSOANELE in reglementarea Noului Cod civil
Prin acest curs universitar este prezentata materia persoanelor din perspectiva noului Cod civil, astfel cum a intrat in vigoare de la 1 octombrie 2011. Se are in vedere corpul uman (inclusiv prelevarea si transplantul de organe), drepturile personalitatii, inclusiv mult invocatul drept la respectarea vietii private, capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, identificarea si ocrotirea persoanei fizice, precum si persoana juridica.
Sub semnatura bine cunoscuta a profesului Corneliu Birsan, prezenta lucrare analizeaza detaliat regimul juridic al bunurilor in conformitate cu dispozitiile cuprinse in Cartea a III-a din Noul Cod civil, intrat in vigoare inca de la 1 octombrie 2011.
In succesiunea indicata de Codul civil, sunt tratate toate aspectele importante privind drepturile reale: notiune si clasificare, delimitarea fata de drepturile de creanta, dobandirea drepturilor reale, regimul juridic al proprietatii private si cel al proprietatii publice, modalitatile juridice si apararea dreptului de proprietate, superficia, uzufructul, uzul si abitatia, servitutile, posesia si publicitatea drepturilor reale.
Pentru a sublinia continuitatea, dar si pentru a sesiza mai usor elementele de noutate, prezentarea tuturor institutiilor este realizata prin compararea dispozitiilor anterioare cu cele ale noului cod, iar comentariile si opiniile autorului sunt insotite de numeroase trimiteri la literatura de specialitate si la solutii din jurisprudenta nationala si a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
După Cursul de drept civil. Partea generală, aflat deja la a doua ediție în mai puțin de un an, Profesorul Gabriel Boroi și colaboratorii săi continuă analiza instituțiilor din noul Cod civil cu acest Curs de drept civil. Drepturile reale principale.
Gândindu-se în special la studenții care iau prima dată contact cu această materie, precum și la absolvenții care se pregătesc pentru examenele de admitere și definitivat în profesiile juridice, autorii au elaborat o lucrare sintetică și explicită, care prezintă informația necesară într-un mod clar și accesibil.
Pe lângă explicaţiile teoretice şi prezentarea soluţiilor din practica judiciară, au fost elaborate întrebări sub formă de teste grilă, necesare atât pentru facilitarea înţelegerii noţiunilor de bază, cât şi pentru pregătirea examenelor sau concursurilor.
Cartea a VII-a – „Dispoziţii de Drept Internaţional Privat” a Noului Cod civil al României a avut menirea de a integra prevederile Legii nr. 105/1992, revizuite însă, pentru a fi puse în acord cu noua concepţie în materia dreptului familiei, cuprinsă în cod, şi cu instrumentele Uniunii Europene şi internaţionale în domeniul dreptului internaţional privat.
Cartea a VII-a din Noul Cod civil cuprinde în cadrul Titlului I dispoziţiile generale în materie, iar în cadrul Titlului II conflictele de legi referitoare la: persoane, familie, bunuri, moştenire, actul juridic civil, obligaţii, cambie, bilet la ordin şi cec, fiducie şi prescripţie extinctivă.
În materia pe care o avem în vedere, la data intrării în vigoare a Noului Cod civil au fost abrogate art. 1-33 şi art. 36-147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat [conform art. 230 lit. q) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil].
Ediţia de faţă cuprinde: Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011; Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil; Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (Integral); Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Integral); Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (Integral); Index alfabetic.
Lucrarea de faţă este în realitate primul manual pertinent care ofera o analiza de ansamblu a principalelor institutii ale dreptului civil, in lumina noii reglementari - Codul civil din 2009. Publicarea unei carti de asemenea amploare, intr-un timp atat de scurt de la intrarea in vigoare a noului Cod civil, poate fi un gest riscant, insa, cu siguranta, necesar. Riscant, pentru ca noul Cod „ascunde”, probabil, in formularile lui, si unele „capcane”, ce nu vor putea fi descoperite decat in timp, pe masura aplicarii in practica a institutiilor sale; necesar pentru ca numai explicitarea si interpretarea de catre doctrina a noilor reglementari ajuta la intelegerea lor corecta si poate duce la crearea unei jurisprudente unitare.
Cartea este adresata in primul rand studentilor si absolventilor care se pregatesc pentru examenele de admitere sau definitivat in profesiile juridice. Insa, confruntati cu noutatile si schimbarile pe care noul Cod le aduce in societatea romaneasca, chiar si cei mai experimentati juristi se vor intoarce la cartile si cursurile universitare. Asa incat, aceasta carte le va fi, in egala masura, utila magistratilor, avocatilor si juristilor, in general.
1. Printr-o decizie definitivă de condamnare din 1 iunie 2012, X este condamnat la 3 ani închisoare şi 1 an interdicţia de a reveni în domiciliul familiei, aflat în proprietatea comună a soţilor, ca urmare a comiterii unei infracţiuni violente asupra soţiei.
a) În afară de dreptul de proprietate, ce alt drept fundamental i-ar fi putut fi încălcat lui X?
b) În raport de dreptul de proprietate, ce tip ce ingerinţă există în speţă? c) Care este data la care expiră dreptul acestuia de a sesiza Curtea Europeană?
2. La data de 1 iunie 2012, X postează pe Facebook o fotografie înfăţişându-l pe Y într-un bar, în timp ce săruta o fată. Anterior publicării fotografiei, Y îl rugase pe X să nu pună pe Facebook acea fotografie, întrucât e posibil să o vadă soţia lui. Cu toate acestea, X pune fotografia pe site, bazându-se pe faptul că soţia lui Y nu este în lista sa de prieteni şi nu poate vedea fotografia. Însă soţia lui Y vede fotografia după ce intră pe Facebook folosind contul soţului său şi, urmare a acestui incident, formulează o cerere de divorţ.
a) Y poate formula o plângere în faţa C.E.D.O. în această situaţie?
b) Y poate formula o acţiune în faţa instanţelor interne împotriva lui X?
Cum ar putea fi motivată o astfel de acţiune?
3. X este student la drept. După prezentarea la examenul de drept constituţional, acesta primeşte nota 4. Nota este afişată de către profesorul titular pe site-ul său personal. X se adresează cu o acţiune Tribunalului Cluj, prin care cere instanţei, în primul rând, să constate că lucrarea sa nu a fost corect corectată, întrucât, deşi în barem nu era menţionată depunctarea pentru afirmaţia „Curtea Europeană judecă pe baza dreptului comunitar”, a fost depunctat cu un punct pentru această afirmaţie. În al doilea rând, X cere să se constate că i s-a încălcat dreptul la viaţă privată prin afişarea notei sale.
a) Are X un drept de acces la justiţie cu privire la primul punct?
b) Are X un drept de acces la justiţie cu privire la al doilea punct?
c) Există o ingerinţă în viaţa sa privată prin afişarea notei în condiţiile date?
Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice, aflate într-o poziţie de egalitate juridică.
Din definiţia dreptului civil rezultă care este obiectul dreptului civil, care sunt subiectele şi care este metoda lui de reglementare.
Prin obiect al unei ramuri de drept se înţelege acel complex de raporturi sociale care sunt reglementate de regulile de drept ce aparţin ramurii respective. Obiectul ramurii dreptului civil îl constituie acele raporturi sociale de natură patrimonială şi personal nepatrimonială care se stabilesc între persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 2 C. civ.)[1] .
Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un conţinut economic, evaluabil în bani (de exemplu, raporturile care se nasc dintr-un contract de vânzare).
Raporturile personale nepatrimoniale sunt acelea al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani (de exemplu, raporturile care privesc viaţa privată a unei persoane: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaţie).
Persoana fizică reprezintă omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (2) C. civ.].
Persoana juridică reprezintă orice formă de organizare, care odată ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (3) C. civ.].
5. Noul Cod civil trimite la reglementările dreptului Uniunii Europene. Va fi incident, aşadar, „Roma II” – Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale.
„Prejudiciul” reprezintă, în optica Regulamentului, orice consecinţă rezultată dintr-o faptă ilicită, din îmbogăţirea fără justă cauză, din gestiunea de afaceri şi din culpa in contrahendo.
Norma generală este cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Regulament: obligaţiile extracontractuale care decurg din fapte ilicite se supun legii ţării pe al cărui teritoriu s-a produs prejudiciul, indiferent în ce ţară a avut loc faptul ilicit care l-a generat şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă urmările indirecte ale faptului respectiv.
Există şi situaţii de excepţie, când nu funcţionează norma generală. Dacă persoanele implicate au reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară, la momentul producerii pagubei, se aplică legea acelei ţări. De asemenea, dacă din toate circumstanţele cazului, reiese în mod clar că fapta ilicită are, în mod vădit, o legătură mai strânsă cu altă ţară decât cele anterior menţionate, va intra în acţiune legea acelei ţări. Exemplificativ, se arată că o legătură vădit mai strânsă poate să se întemeieze pe o relaţie preexistentă între părţi (de pildă, un contract care se află în legătură strânsă cu fapta ilicită). Pentru persoanele juridice, Regulamentul califică „reşedinţa obiş- nuită” ca fiind sediul administrativ central; dacă faptul păgubitor sau prejudiciul au loc în cadrul activităţii unei sucursale, agenţii sau altei unităţi, reşedinţa obişnuită va fi acolo unde se găsesc sucursala, agenţia, unitatea în cauză. Pentru activitatea desfăşurată de persoanele fizice, în timpul programului de lucru, reşedinţa obiş- nuită este la locul unde aceasta îşi desfăşoară activitatea profesională (art. 23)
Alaturi de valorile clasic ocrotite in perimetrul vietii private, si-au facut loc (jurisprudential – masiv; in reglementare – mai tarziu si timid) aspecte ce revendica un loc propriu: transsexualismul, domiciliul profesional, secretul comunicatiilor electronice si, de data recenta, protectia corpului, memoriei si vointei persoanei decedate. Probleme care se vadesc a fi nu doar „actualitate stringenta”, dar si chestiuni ce „ataca” filonul moral al fiintei umane.
Intre non-reglementare si justificari ample (de lege ferenda), actul juridic unilateral a primit locul cuvenit, mai ales prin consacrarea asteptata, ca sursa autonoma de obligatii. Plata are nuantele sale, cu noi accente, ca, de altfel si modalitatile obligatiilor.
Imbogatirea fara justa cauza intregeste tabloul faptelor juridice licite (surse de obligatii) care se bucura de o reglementare explicita.
Fragmente de realitate juridica, intr-un cadru legislativ nou – este ceea ce am vrut sa surprindem si sa adaugam, pe firul contributiilor doctrinare consecutive intrarii in vigoare a Codului civil.
La confluenta dintre intern si international, dintre trecut, actualitate si perspectiva, singurele variante acceptabile sunt cele care confera realism si certitudine. Cu certitudinea perenitatii unor conceptii fundamentale, care pot fi modelate si adaptate prin vectorii consecventei, intelepciunii si echilibrului.