Cartea funciara. Jurisprudenta comentata si reglementarea din noul Cod civil
Code:978-606-522-913-6
|
Rating:
Descriere
Culegerea de fata cuprinde spete din domeniul publicitatii imobiliare, majoritatea nepublicate pana in prezent, solutionate de instantele judecatoresti din intreaga tara si relevante sub aspectul diversitatii problemelor de drept ridicate. Hotararile judecatoresti se succed in mod corespunzator dispozitiilor legale incidente, fiind grupate in functie de principiile cartilor funciare, tipul inscrierilor, actiunile de carte funciara si procedura de inscriere, astfel incat persoana interesata va putea identifica in mod facil problema de drept cautata.
De asemenea, parcurgerea continutului se realizeaza cu usurinta, indicandu-se pe scurt obiectul cazului analizat si incadrarea sa juridica, dupa care urmeaza speta propriu-zisa, care pastreaza elemente esentiale si suficiente pentru ca cititorul sa poata realiza propriul rationament si sa poata verifica prin filtrul propriei gandiri legalitatea si temeinicia solutiei adoptate. In final, autorul a inteles sa prezinte punctul sau de vedere cu privire la fiecare hotarare judecatoreasca, in cadrul unor note aprobative sau critice, dupa caz, subliniind, totodata, solutia justificata in raport de dispozitiile actuale in vigoare, cuprinse in noul Cod civil si Legea nr. 7/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cele aduse prin Legea nr. 133/2012 si Legea nr. 219/2012.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 s-au pus bazele juridice ale unui sistem real şi unic de publicitate imobiliară pentru întreaga ţară, menit să înlocuiască alte sisteme de publicitate imobiliară aplicabile în dreptul românesc.
După cum însă s-a remarcat , noua Iege creează doar premisele juridice normative pentru ca România să ajungă la stadiul european de a avea un cadastru naţional şi cărţi funciare în întreaga ţară, întrucât întocmirea cadastrului şi a noilor cărţi funciare este o chestiune de durată care depinde de alocarea resurselor necesare de ordin financiar, tehnic şi uman pentru efectuarea şi finalizarea lucrărilor cadastrale. Ulterior, pe baza documentelor cadastrale, birourile de carte funciară întocmesc cărţile funciare şi celelalte documente de carte funciară, deoarece fără măsurători şi evidenţele cadastrale necesare nu se poate trece la un sistem real de publicitate imobiliară.
ISBN:
978-606-522-913-6
Titlul cartii:
Cartea funciara. Jurisprudenta comentata si reglementarea din noul Cod civil
Autor (i)::
Mihaela Mineran
Publicat de:
Editura Hamangiu
Colectia:
Jurisprudenta
Data aparitiei:
2013
Formatul:
A5, Mod de legare: Brosat
Numar de pagini:
336
5by Despre Legea nr. 7/1996, 02 Feb 2013
Cartea funciara. Jurisprudenta comentata si reglementarea din noul Cod civil
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 s-au pus bazele juridice ale unui sistem real şi unic de publicitate imobiliară pentru întreaga ţară, menit să înlocuiască alte sisteme de publicitate imobiliară aplicabile în dreptul românesc.
După cum însă s-a remarcat , noua Iege creează doar premisele juridice normative pentru ca România să ajungă la stadiul european de a avea un cadastru naţional şi cărţi funciare în întreaga ţară, întrucât întocmirea cadastrului şi a noilor cărţi funciare este o chestiune de durată care depinde de alocarea resurselor necesare de ordin financiar, tehnic şi uman pentru efectuarea şi finalizarea lucrărilor cadastrale. Ulterior, pe baza documentelor cadastrale, birourile de carte funciară întocmesc cărţile funciare şi celelalte documente de carte funciară, deoarece fără măsurători şi evidenţele cadastrale necesare nu se poate trece la un sistem real de publicitate imobiliară.
Cartea a VII-a – „Dispoziţii de Drept Internaţional Privat” a Noului Cod civil al României a avut menirea de a integra prevederile Legii nr. 105/1992, revizuite însă, pentru a fi puse în acord cu noua concepţie în materia dreptului familiei, cuprinsă în cod, şi cu instrumentele Uniunii Europene şi internaţionale în domeniul dreptului internaţional privat.
Cartea a VII-a din Noul Cod civil cuprinde în cadrul Titlului I dispoziţiile generale în materie, iar în cadrul Titlului II conflictele de legi referitoare la: persoane, familie, bunuri, moştenire, actul juridic civil, obligaţii, cambie, bilet la ordin şi cec, fiducie şi prescripţie extinctivă.
În materia pe care o avem în vedere, la data intrării în vigoare a Noului Cod civil au fost abrogate art. 1-33 şi art. 36-147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat [conform art. 230 lit. q) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil].
Ediţia de faţă cuprinde: Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011; Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil; Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (Integral); Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Integral); Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (Integral); Index alfabetic.
Prezenta lucrare propune nu numai o tratare abstracta a persoanelor juridice, ci reprezinta si o incercare, de un real folos practic, de a delimita persoanele juridice ca subiecte de drept de toate celelalte entitati fara personalitate juridica existente in dreptul nostru, mai ales in conditiile in care infiintarea haotica a persoanelor juridice de drept public creeaza serioase dificultati practice (spre exemplu, o agentie sau o directie poate avea personalitate juridica sau nu, in functie de prevederile actului de infiintare).
S-a urmarit, de asemenea, sesizarea lacunelor legislative generate de aplicarea Codului civil in vigoare ca norma generala in aceasta materie, in conditiile in care majoritatea normelor speciale ce reglementeaza functionarea diverselor categorii de persoane juridice sunt incomplete, precum si prezentarea unor solutii jurisprudentiale si formularea de propuneri de lege ferenda, in contextul in care societatile comerciale, asociatiile si fundatiile sunt singurele categorii de persoane juridice ce beneficiaza de o reglementare completa si complexa.
Cel de-al doilea volum al Noului Cod civil este consacrat Art. 953-1.649 - Mosteniri si liberalitati, Obligatii, este realizat pe baza analizelor si solutiilor dezvoltate in timp de doctrina si jurisprudenta, dar sunt aduse si noi comentarii conforme noilor reglementari.
Acordul de voinţe realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege transformă simpla înţelegere dintre persoane în forma sa calificată, contractul.
Momentul încheierii contractului corespunde momentului realizării acordului de voinţe. Acesta este important deoarece marchează transformarea simplului acord de voinţe din stadiu psihologic în forma sa juridică, producatoare de obligaţii.
Momentul acordului de voinţe marchează astfel, momentul naşterii (existenţei) contractului.
Din momentul încheierii sale, contractul produce efecte juridice. Astfel, din acest moment, simplul angajament devine obligaţie, relaţia socială devine raport juridic, iar persoanele capătă calitatea de părţi contractante etc.
Momentul încheierii contractului este esenţial şi pentru definirea altor instituţii civile cu incidenţă contractuală, precum: nulitatea, ineficacitatea, legea aplicabilă (tempus regit actum) etc.
În consecinţă, încheierea contractului este un element de referinţă al construcţiei juridice.
Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice, aflate într-o poziţie de egalitate juridică.
Din definiţia dreptului civil rezultă care este obiectul dreptului civil, care sunt subiectele şi care este metoda lui de reglementare.
Prin obiect al unei ramuri de drept se înţelege acel complex de raporturi sociale care sunt reglementate de regulile de drept ce aparţin ramurii respective. Obiectul ramurii dreptului civil îl constituie acele raporturi sociale de natură patrimonială şi personal nepatrimonială care se stabilesc între persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 2 C. civ.)[1] .
Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un conţinut economic, evaluabil în bani (de exemplu, raporturile care se nasc dintr-un contract de vânzare).
Raporturile personale nepatrimoniale sunt acelea al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani (de exemplu, raporturile care privesc viaţa privată a unei persoane: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaţie).
Persoana fizică reprezintă omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (2) C. civ.].
Persoana juridică reprezintă orice formă de organizare, care odată ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (3) C. civ.].
Tradiţional, dreptul civil substanţial se împarte în şase părţi: partea generală, persoana fizică şi juridică, drepturile reale, teoria generală a obligaţiilor, contractele speciale şi dreptul de moştenire. Dintre acestea, contractele speciale şi dreptul de moştenire formează aşa-zisa „parte specială”. Pe fond, numai dreptul de moştenire ar putea fi parte „specială” deoarece nu este supus regulilor dreptului obligaţional.
Dreptul civil cuprinde „în reţeaua deasă a normelor sale întreaga viaţă a omului, de la naştere, ba chiar de la zămislire până la moarte şi la urmarea ei patrimonială, moştenirea, care mai este numită şi „succesiune” sau „ereditate”. În acest context în doctrină se apreciază că locul liberalităţilor (inter vivos şi mortis causa) se află între contractele speciale şi succesiuni[1]. Potrivit legii, dreptul de proprietate se poate dobândi prin convenţie, prin moştenire legală sau testamentară (…) [art. 557 alin. (1) C. civ.].